argat definitie

argát (argáți), s. m. – Servitor, slugă, grăjdar, ajutor la câmp. – Mr., megl. argat. Ngr. ἀργάτης, deformare de la ὲργάτης „muncitor” (Roesler 564; Murnu 6; Sandfeld 18); cf. alb., sb. argat, tc. irgat, bg. argatin. – Der. argată, s. f. (servitoare); argățesc, adj.; argăți, vb. (a munci ca argat; a fi în slujba cuiva); argăție, s. f.; argățime, s. f. (mulțime de argați). Din rom. a trecut în rut. arhát (Miklosich, Wander., 10). substantiv masculin și femininargat

ARGÁT, -Ă, argați, -te s. m. și f. Persoană angajată pentru muncile agricole pe o moșie sau într-o gospodărie de chiaburi. – Ngr. argatis (bg. argat). substantiv masculin și femininargat

argát m. (ngr. argátis, d. vgr. ergátes. V. energie). Servitor rural în curte saŭ la cîmp. V. fecĭor. substantiv masculin și femininargat

argát s. m., pl. argáți substantiv masculin și femininargat

argat m. 1. om tocmit cu plată să ajute sau să muncească în folosul cuiva; 2. rândaș, slugă. [Bizantin ARGATES, muncitor]. substantiv masculin și femininargat

ARGÁT, -Ă, argați, -te, s. m. și f. (Rar la f.) Servitor, slugă angajată (în trecut) pentru muncile agricole, creșterea vitelor sau pentru muncile din gospodăria stăpânului. – Din bg. argat, ngr. argátis. substantiv masculin și femininargat

ARGÁT, -Ă, argați, -te, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană angajată pentru muncile grele într-o gospodărie de moșier sau de chiabur și a cărei muncă era exploatată de stăpîn. Pretutindeni numai pămînt... și oamenii trăiesc greu... De ce? Să luăm săracul: are puțin... intră argat la alte praguri... muncește pînă-i crapă ochii... și cu ce s-alege decît cu flenduri și mai multe ? CAMILAR, TEM. 8. I-am fost argat in tinerețea mea – numai că eu am avut minte și am fugit la timp. POPA, V. 87. Mă țineți mai rău decît pe-o argată. MARIAN, O. II 180. – Variantă: (regional) hargát, -ă (SBIERA, P. 15) s. m. și f. substantiv masculin și femininargat

argátă (rar) s. f., g.-d. art. argátei; pl. argáte substantiv masculin și femininargată