argățesc definitie

ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. De argat, specific argatului. – Din argat + suf. -esc. adjectivargățesc

1) argățésc, -eáscă adj. De argat. adjectivargățesc

argățésc (rar) adj. m., f. argățeáscă; pl. m. și f. argățéști adjectivargățesc

ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. (Rar) De argat, specific argatului. – Ar­gat + suf. -esc. adjectivargățesc

ARGĂȚÉSC, -EÁSCĂ, argățești, adj. De argat, specific argatului. Muncă argățească. adjectivargățesc

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat. – Din argat. verb tranzitivargăți

argățí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. argățésc, imperf. 3 sg. argățeá; conj. prez. 3 să argățeáscă verb tranzitivargăți

argățì v. 1. a lucra în folosul cuiva; 2. fig. a munci fără plată. verb tranzitivargățì

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Rar) A munci ca argat. – Din argat. verb tranzitivargăți

ARGĂȚÍ, argățesc, vb. IV. Intranz. A sluji ca argat într-o gospodărie de moșier sau de chiabur. Lazăr Lungu tăcea și se gîndea la ziua cînd primise să argățească din nou Ia chiabur. MIHALE, O. 161. L-au bătut stăpinii pe unde a argățiț. CAMILAR, N. I 19. Stăpîne, mă duc în lume să-mi caut norocul. Destul am argățit. ISPIRESCU, L. 231. Tranz. (Rar) Argății un bogătan Pînă crescut hăietan. CORBEA, A. 7. – Variantă: (regional) hargățí (SBIERA, P. 88) vb. IV. verb tranzitivargăți

2) argățésc v. intr. Fac slujba de argat. verb tranzitivargățesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiargățesc

argățesc   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argățesc argățescul argățească argățeasca
plural argățești argățeștii argățești argățeștile
genitiv-dativ singular argățesc argățescului argățești argățeștii
plural argățești argățeștilor argățești argățeștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z