aréșcă f., pl. ște, ștĭ, șce, șcĭ (cp. cu rus. arešokŭ, gen. -ška, dim. d. arĭeh, scris orĭeh, nucă). Mold. Dosu uneĭ monete (scrisă) în opoz. cu arol. – În Munt. reșcă, în vest rișcă (cp. cu rut. orišk, nucușoară). substantiv femininareșcă
areșcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | areșcă | areșca |
plural | arești | areștile | |
genitiv-dativ | singular | arești | areștii |
plural | arești | areștilor |