arestui definitie

credit rapid online ifn

ARESTUÍ vb. IV. v. aresta. verb tranzitivarestui

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aresta. – Comp. rus. arestovat'. verb tranzitivarestui

credit rapid online ifn

arestuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arestuiésc, imperf. 3 sg. arestuiá; conj. prez. 3 să arestuiáscă verb tranzitivarestui

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aresta. – Cf. rus. arestovat. verb tranzitivarestui

ARESTUÍ, arestuiesc, vb. IV. Tranz. (învechit și popular) A aresta. Am auzit că acolo i-a arestuit pe toți într-o singură noapte, la locul de adunare. V. ROM. noiembrie 1953, 85. verb tranzitivarestui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiarestui

arestui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)arestui arestuire arestuit arestuind singular plural
arestuind arestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arestuiesc (să)arestuiesc arestuiam arestuii arestuisem
a II-a (tu) arestuiești (să)arestuiești arestuiai arestuiși arestuiseși
a III-a (el, ea) arestuiește (să)arestuiai arestuia arestui arestuise
plural I (noi) arestuim (să)arestuim arestuiam arestuirăm arestuiserăm
a II-a (voi) arestuiți (să)arestuiți arestuiați arestuirăți arestuiserăți
a III-a (ei, ele) arestuiesc (să)arestuiască arestuiau arestui arestuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z