arestant definitie

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat, deținut. – Germ. Arrestant. substantiv masculin și femininarestant

*arestánt, -ă s. (rus. [d. germ.] arestant. Cp. cu adresant). Cel care e ținut arestat, deținut. substantiv masculin și femininarestant

arestánt (înv.) s. m., pl. arestánți substantiv masculin și femininarestant

arestant m. cel arestat. substantiv masculin și femininarestant

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Arestat. – Din germ. Arrestant. substantiv masculin și femininarestant

ARESTÁNT, -Ă, arestanți, -te, s. m. și f. (învechit) Persoană care a fost arestată, închisă; arestat, deținut. Un convoi de soldați era însărcinat a conduce la închisoarea Snagovului o sumă destul de însemnată de arestanți. ODOBESCU, S. I 386. Acel arestant era băiatul pe care cîțiva ani îndărăt îl scosesem din mîinile fiorosului Sotea. GHICA, S. A. 140. substantiv masculin și femininarestant

arestántă (înv.) s. f., g.-d. art. arestántei; pl. arestánte substantiv masculin și femininarestantă