arendui definitie

credit rapid online ifn

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă. verb tranzitivarenda

ARENDUÍ vb. IV v. arenda. verb tranzitivarendui

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiarendui

arendui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)arendui arenduire arenduit arenduind singular plural
arenduind arenduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arenduiesc (să)arenduiesc arenduiam arenduii arenduisem
a II-a (tu) arenduiești (să)arenduiești arenduiai arenduiși arenduiseși
a III-a (el, ea) arenduiește (să)arenduiai arenduia arendui arenduise
plural I (noi) arenduim (să)arenduim arenduiam arenduirăm arenduiserăm
a II-a (voi) arenduiți (să)arenduiți arenduiați arenduirăți arenduiserăți
a III-a (ei, ele) arenduiesc (să)arenduiască arenduiau arendui arenduiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z