reduceri si promotii 2018
Definitie arendăși - ce inseamna arendăși - Dex Online

arendăși definitie

ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care, luând un bun în arendă, obține beneficii din munca celor pe care îi exploatează. – Din arendă + suf. -aș. substantiv masculin arendaș

arendáș m. (d. arendă cu sufixu -aș; ung. árendás). Cel ce ține în arendă. – Fem. arendășiță, arendășoaĭcă și (maĭ rar) arendașă, pl. e. Masc. (maĭ rar) și arendar (Mold.). substantiv masculin arendaș

arendáș s. m., pl. arendáși substantiv masculin arendaș

arendaș m. cel ce iea cu arendă. substantiv masculin arendaș

ARENDÁȘ, arendași, s. m. Persoană care ia în arendă un bun agricol. – Arendă + suf. -aș. substantiv masculin arendaș

ARENDÁȘ, arendași, s. m. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană care, luînd un bun în arendă, obține beneficii din munca celor pe care-i exploatează. În bancă, alături de el, stă copilul unui arendaș bogat, care a crescut în pufuri, printre guvernante și a mîncat totdeauna pîine albă. DEMETRESCU, O. 102. Țăranul... dă o hîrtie prefectului, jeluindu-se de încărcarea la datorie din partea arendașului și de bătaie. CARAGIALE, O. II 44. Vine-un car cu patru boi, încărcat cu păpușoi; Dindărătul carului, Arendașul satului, Lipitoarea dracului. TEODORESCU, P. P. 296. ◊ Fig. Moldavia se hotărî de apanaj fanarioților. Un veac se mulse țara de acești arendași! NEGRUZZI, S. I 277. substantiv masculin arendaș

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș. – Din arendaș. verb arendăși

arendășí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășésc, imperf. 3 sg. arendășeá; conj. prez. 3 să arendășeáscă; ger. arendășínd verb arendăși

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș. verb arendăși

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș, a avea îndeletnicirea de arendaș. El nu mai voia să arendășească. Era hotărît să se mute în București. SANDU-ALDEA, D. N. 211. verb arendăși

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. – Din arendă. verb tranzitiv arenda

arendá (a ~) vb., ind. prez. 3 arendeáză verb tranzitiv arenda

arendà v. a da în arendă. verb tranzitiv arendà

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. A da sau a lua în arendă. [Var.: (înv.) arenduí vb. IV] – Din arendă. verb tranzitiv arenda

ARENDÁ, arendez, vb. I. Tranz. (În orînduirile bazate pe exploatare) A da sau a lua în arendă. E ultimul an cînd îți mai arendez moșia. DUMITRIU, B. F. 52. Dintre proprietarii mari și chiar dintre cei mijlocii, foarte puțini își cultivă singuri domeniile; cei mai mulți, foarte mulți, și le arendează în bloc la cine dă mai mult. CARAGIALE, O. III 181. verb tranzitiv arenda

arendéz v. tr. (d. arendă). Daŭ cu arendă. – În Trans. arîndez. verb tranzitiv arendez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului arendăși

arendăși   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arendăși arendășire arendășit arendășind singular plural
arendășind arendășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) arendășesc (să) arendășesc arendășeam arendășii arendășisem
a II-a (tu) arendășești (să) arendășești arendășeai arendășiși arendășiseși
a III-a (el, ea) arendășește (să) arendășeai arendășea arendăși arendășise
plural I (noi) arendășim (să) arendășim arendășeam arendășirăm arendășiserăm
a II-a (voi) arendășiți (să) arendășiți arendășeați arendășirăți arendășiserăți
a III-a (ei, ele) arendășesc (să) arendășească arendășeau arendăși arendășiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z