arendășesc definitie

ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține unui arendaș. – Din arendaș + suf. -esc. adjectivarendășesc

arendășésc, -eáscă adj. (d. arendaș). De arendaș: casă arendășească. adjectivarendășesc

arendășésc adj. m., f. arendășeáscă; pl. m. și f. arendășéști adjectivarendășesc

arendășesc a. ce ține de arendaș: brișcă arendășească OD. adjectivarendășesc

ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține arendașului. – Arendaș + suf. -esc. adjectivarendășesc

ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține unui arendaș. Dintr-o potecă lăturată (= din apropiere)... izbucni în drumul mare o brișculiță arendășească, tîrîtă de trei călușei. ODOBESCU, S. A. 243. adjectivarendășesc

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș. – Din arendaș. verbarendăși

arendășí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășésc, imperf. 3 sg. arendășeá; conj. prez. 3 să arendășeáscă; ger. arendășínd verbarendăși

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș. verbarendăși

ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș, a avea îndeletnicirea de arendaș. El nu mai voia să arendășească. Era hotărît să se mute în București. SANDU-ALDEA, D. N. 211. verbarendăși

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarendășesc

arendășesc   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arendășesc arendășescul arendășească arendășeasca
plural arendășești arendășeștii arendășești arendășeștile
genitiv-dativ singular arendășesc arendășescului arendășești arendășeștii
plural arendășești arendășeștilor arendășești arendășeștilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z