ARDOÁRE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor]. substantiv femininardoare
ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor) substantiv femininardoare
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor). substantiv femininardoare
*ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare. substantiv femininardoare
ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii substantiv femininardoare
ardoare f. înfocare, râvnă. substantiv femininardoare
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor. substantiv femininardoare
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune; elan, avînt, zel. ◊ Loc. adv. Cu ardoare = înflăcărat, cu pasiune. Am dorit cîmpul cu ardoare. SAHIA, N. 15. Ne-a sărutat pe rînd cu ardoare. SAHIA, N. 59. substantiv femininardoare
ardoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ardoare | ardoarea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ardori | ardorii |
plural | — | — |