ardent definitie

ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde]. adjectiv ardent

ARDÉNT, -Ă adj. 1. înflăcărat, înfocat, pasionat. 2. (despre nave) care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. (< fr. ardent, lat. ardens) adjectiv ardent

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasionat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – După fr. ardent. adjectiv ardent

*ardént, -ă adj. (lat. árdens, -éntis). Arzător: soare ardent. Fig. Violent: dorință ardentă. Activ, plin de ardoare: copil ardent la studiŭ. Adv. Cu ardoare. adjectiv ardent

ardént (livr.) adj. m., pl. ardénți; f. ardéntă, pl. ardénte adjectiv ardent

ardent a. înfocat, plin de ardoare: spirit ardent. adjectiv ardent

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. 1. (Livr.) Înfocat, înflăcărat, aprins, pasio­nat. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. – Din fr. ardent. adjectiv ardent

ARDÉNT, -Ă, ardenți, -te, adj. (Rar) Înfocat, înflăcărat, aprins. Nicu Bălcescu avea o mare dorință de a învăța. Dotat cu înlesnire și aplicațiune la studii, inteligent, ardent și entuziast, predilecțiunea lui era cu deosebire pentru studiile istorice. GHICA, S. A. 141. adjectiv ardent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ardent

ardent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ardent ardentul ardentă ardenta
plural ardenți ardenții ardente ardentele
genitiv-dativ singular ardent ardentului ardente ardentei
plural ardenți ardenților ardente ardentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z