ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj. Din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor. – Din ardelean + suf. -esc. adjectivardelenesc
ardelenésc, -eáscă adj. Din Ardeal. S. f. O horă din Ardeal. adjectivardelenesc
ardelenésc adj. m., f. ardeleneáscă; pl. m. și f. ardelenéști adjectivardelenesc
ardelenesc a. ce ține sau ce vine din Ardeal. ║ ardelenească f. un fel de horă țărănească sau ciobănească, plină de vioiciune (foarte răspândită în Ardeal). adjectivardelenesc
ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj., s. f. art. 1. Adj. Ardelean (2). 2. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleana. – Ardelean + suf. -esc. adjectivardelenesc
ARDELENÉSC, -EÁSCĂ, ardelenești, adj. Care e din Ardeal, de ardelean, în felul ardelenilor; transilvănean. Accent ardelenesc. Port ardelenesc. ▭ Cîtu-i țara romînească, Nu-i ca fata-ardelenească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. adjectivardelenesc
ARDELENEÁSCA s. f. art. Ardeleana. – Din ardelean + suf. -ească. adjectivardeleneasca
ardelenesc adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ardelenesc | ardelenescul | ardelenească | ardeleneasca |
plural | ardelenești | ardeleneștii | ardelenești | ardeleneștile | |
genitiv-dativ | singular | ardelenesc | ardelenescului | ardelenești | ardeleneștii |
plural | ardelenești | ardeleneștilor | ardelenești | ardeleneștilor |