arculeț definitie

ARCULÉȚ, arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc. substantiv neutru arculeț

arculéț s. n., pl. arculéțe substantiv neutru arculeț

ARCULÉȚ, arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc.Arc + suf. -uleț. substantiv neutru arculeț

ARCULÉȚ, arculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui arc (1). Luă o viță de păr din capul fetei, făcu lațuri și un arculeț, și, dîndu-le băiatului, le zise:... Cu astea să prindeți păsărele ca să aveți ce mînca. ISPIRESCU, L. 335. substantiv neutru arculeț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului arculeț

arculeț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arculeț arculețul
plural arculețe arculețele
genitiv-dativ singular arculeț arculețului
plural arculețe arculețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z