Definitie arcas - ce inseamna arcas

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș. substantiv masculinarcaș

arcáș m. (d. arc). Vechĭ. Soldat armat cu arc. Azĭ. Buc. (În amintirea vechilor arcașĭ aĭ luĭ Ștefan cel Mare). Membru al uneĭ societățĭ de gimnastică și tragere la țintă, (june saŭ căciular în Trans.), care împlinește și rolu de pompier la țară. Constelațiunea săgetătoruluĭ. substantiv masculinarcaș

arcáș s. m., pl. arcáși substantiv masculinarcaș

arcaș m. soldat înarmat cu arcul: ei văd curgând pe dealuri arcașii din Orhei AL. substantiv masculinarcaș

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș. substantiv masculinarcaș

ARCÁȘ, arcași, s. m. (Învechit) Oștean înarmat cu arc. Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă deasupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Se vede că acesta-i vestind Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246. Ei sînt arcașii vrednici ai lui Ștefan domn cel mare. ALECSANDRI, P. A. 45. Cete de arcași și de militari venețieni umblă pe uliți. NEGRUZZI, S. III 474. substantiv masculinarcaș

*Arcáșul (constelație) s. propriu m. substantiv masculinarcașul

arcáș s. m., pl. arcáși substantiv masculin și femininarcaș

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. (Înv.) Oștean înarmat cu arc. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; săgetătorul. – Din arc + suf. -aș. substantiv masculin și femininarcaș

arcaș m. soldat înarmat cu arcul: ei văd curgând pe dealuri arcașii din Orhei AL. substantiv masculin și femininarcaș

arcáș m. (d. arc). Vechĭ. Soldat armat cu arc. Azĭ. Buc. (În amintirea vechilor arcașĭ aĭ luĭ Ștefan cel Mare). Membru al uneĭ societățĭ de gimnastică și tragere la țintă, (june saŭ căciular în Trans.), care împlinește și rolu de pompier la țară. Constelațiunea săgetătoruluĭ. substantiv masculin și femininarcaș

ARCÁȘ, arcași, s. m. 1. Oștean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constelație din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. -aș. substantiv masculin și femininarcaș

ARCÁȘ, arcași, s. m. (Învechit) Oștean înarmat cu arc. Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă deasupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Se vede că acesta-i vestind Păsări-Lăți-Lungilă, fiul săgetătorului și nepotul arcașului. CREANGĂ, P. 246. Ei sînt arcașii vrednici ai lui Ștefan domn cel mare. ALECSANDRI, P. A. 45. Cete de arcași și de militari venețieni umblă pe uliți. NEGRUZZI, S. III 474. substantiv masculin și femininarcaș

*Arcáșul (constelație) s. propriu m. substantiv masculin și femininarcașul

Arcas, rege al arcadienilor, de la care se presupunea că-și trăgea numele Arcadia. Era fiul lui Zeus cu nimfa Callisto și nepotul regelui Lycaon (v. și Lycaon). Într-o zi, la o vînătoare, Arcas a fost cît pe ce să-și omoare propria-i mamă, metamorfozată de Hera într-o ursoaică. Pentru a împiedica acest sacrilegiu, Zeus i-a transformat pe amîndoi, atît pe Callisto cît și pe Arcas, în două constelații (v. și Arctos). temporararcas

arcas definitie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarcas