arbore definitie

árbore (-ri), s. m. – (Înv.) Copac, pom. – Var. arbur(e). Mr. arbure, megl. arbur, istr. Ǫrbure. Lat. arbŏr (Pușcariu 112; Candrea-Dens., 74; REW 606; DAR); cf. vegl. juarbul, it. albero (sicil. arvulu, cors. arburu, friul. arbul), alb. arbur, fr., v. prov., cat. arbre, sp. árbol, port. arvore. Rezultatul normal este arbure, astăzi înv. și înlocuit de o formă contaminată de der., care sînt cu toții neol. Arbora, vb. din fr.; arborescent, s. f. (în formă de arbore); arborescență, s. f. (formă ca a unei plante arborescente); arboret, s. n. (crîng, pădurice), formație internă (cf. mr. arburet) care coincide cu it. arboreto, sp. arboledo, astfel încît ar putea reprezenta și lat. arborētum (REW 607); arboricultor, s. m.; arboricultură, s. f.; arbust, s. m. substantiv masculinarbore

ÁRBORE s.m. 1. Plantă lemnoasă de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale; arbore genealogic = desen în forma unui arbore din care se văd ramificațiile unei familii și gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care susține gabia. 3. Axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini. [< lat. arbor]. substantiv masculinarbore

ÁRBORE s.m. ~ 5. (Inform.) Graf orientat, aciclic. substantiv masculinarbore

ÁRBORE, arbori, s. m. 1. Plantă lemnoasă cu trunchi solid și ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-pâine = specie de arbore al cărui fruct se mănâncă copt în cuptor, ca pâinea (Artocarpus incisa); arborele-vieții = a) arbore decorativ cu tulpina piramidală și cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figură reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale. ♦ Arbore genealogic = figură care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezintă filiația membrilor unei familii și indică gradele de înrudire dintre ei. 2. Organ de mașină care primește și transmite o mișcare prin rotația în jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: árbor, (înv.) árbure s. m.] – Lat. arbor, -is. substantiv masculinarbore

*árbore m. (lat. árbor, árboris. V. arbure). Copac; pom. Mar. (după it. álbero). Catarg de corabie. Arbore genealogic, spița neamuluĭ, figură ramificată care arată înrudirea membrilor uneĭ familiĭ; arborele în lobiĭ cerebeluluĭ. substantiv masculinarbore

catárg n., pl. e și urĭ (ngr. katárli; sîrb. katarka, vechĭ katarga, catarg, supt [!] infl. luĭ catargă). Stîlpu care ține antenele și pînzele corăbiiĭ. – Rar catart. În marina militară árbore. substantiv masculincatarg

árbore s. m., pl. árbori substantiv masculinarbore

arbore m. 1. vegetal lemnos cu trunchiu și ramuri; arbore genealogic, tabloul diferitelor ramificațiuni ale unei familii; 2. (navigațiune) catart: arborul mare. substantiv masculinarbore

Arbore (Hatmanul) m. sfetnic de încredere al lui Ștefan cel Mare și eroul legendar al poeziei noastre istorice. substantiv masculinarbore

ÁRBORE, arbori, s. m. 1. Nume generic pentru orice plantă cu trunchi înalt și puternic, lemnos și cu mai multe ramuri cu frunze care formează o coroană; copac; p. restr. pom. ◊ Compuse: arbore-de-cacao = plantă lemnoasă specifică zonei tro­picale, cultivată pentru semințele ei comestibile (Theobroma cacao); arbore-de-cafea = plantă lemnoasă din regiunile calde ale Americii Latine, Africii și Asiei, cultivată pentru semințele ei comestibile (Coffea arabica); arbore-de-cauciuc = plantă lemnoasă originară din America de Sud, din scoarța căreia se extrage cau­ciucul natural (Hevea brasiliensis); arbore-de-pâine = plantă lemnoasă cu tulpina înaltă și foarte groasă, al cărei fruct sferic, cu gust de pâine, se consumă fiert sau copt (Artocarpus incisa); arborele-vieții = a) arbore decorativ originar din Extre­mul Orient, înalt și foarte rămuros, cu frunze mici, solzoase; tuia (Thuja orientalis); b) fig. schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții sale. ** Arbore genealogic = reprezentare grafică (de obicei sub forma unui copac cu ramuri) înfățișând filiația și gradul de înrudire ale membrilor unei familii (aristocratice). 2. Organ de mașină care primește și transmite o mișcare prin rotația în jurul axei sale. 3. (Mar.; în sintagma) Arbore mic = trinchet. 4. (Rar) Catarg. [Var.: árbor s. m.] – Lat. arbor, -is. substantiv masculinarbore

ÁRBORE, arbori, s. m. 1. Plantă lemnoasă cu trunchi solid și ramuri cu frunze care formează o coroană; copac. Și tăcu, zărind para roșie a luminării, pe delușor, la fereastră, între arbori. CAMILAR, N. I 90. Cînd a trecut dincolo de poiană și a dat între arbori... numai iată că-i sare iepuroiul de dimineață. SADOVEANU, P. M. 72. ◊ Compuse: arbore-de-pîine = plantă arborescentă din familia moraceelor, al cărei fruct, încălzit, are miezul asemănător cu acela al pîinii (Artocarpus incisa); arborele vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și cu frunze verzi, solzoase, din care anumite specii cresc cultivate și în țara noastră (Thuia occidentalis); b) fig. figură reprezentînd evoluția omului de-a lungul existenței lui individuale (după vîrstă). ♦ (Rar) Pom. Din arbori atîrnau mănunchiuri de fructe, mere rumene, pere verzi și prune albăstrii. SADOVEANU, O. II 8. 2. Fig. (Numai în e x p r.) Arbore genealogic = filiația membrilor unei familii, cu indicarea gradului de înrudire dintre ei, reprezentată adesea printr-un arbore ale cărui ramuri închipuie pe descendenți. V. genealogic. 3. (Franțuzism) Catarg. Arborele mare = catargul principal. 4. Organ de mașină care primește și transmite mișcarea prin rotația în jurul axei sale. Arborii de transmisie se fac din oțel rezistent și omogen. Arbore-motor = organ de mașină al unui motor, care, fiind pus direct în mișcare de mașina motrice, transmite mișcarea de rotație de la aceasta la sistemul antrenat. – Variante: árbor (EMINESCU, O. I 133), (învechit) árbure (NEGRUZZI, s. II 14) s. m. substantiv masculinarbore

!árbore-de-cacáo (plantă) s. m., pl. árbori-de-cacáo substantiv masculinarboredecacao

!árbore-de-cafeá (plantă) s. m., pl. árbori-de-cafeá substantiv masculinarboredecafea

!árbore-de-pấine (plantă) s. m., pl. árbori-de-pấine substantiv masculinarboredepâine

!árborele-viéții (tuia) (reg.) s. m. art. substantiv masculinarborelevieții

!árbore-de-cauciúc (plantă) (-ca-u-ciuc) s. m., pl. árbori-de-cauciúc substantiv masculinarboredecauciuc

mătreáță-de-árbori (plantă) (mă-trea-) s. f., g.-d. art. mătréții-de-árbori substantiv masculinmătreață-de-arbori