arbiu definitie

arbíu (arbíe), s. n. – (înv.) Vergea de curățat arme de foc. Tc. harbi (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 823); cf. alb. harbi, bg., sb. arbija. substantiv neutruarbiu

ARBÍU, arbie, s. n. Vergea cu ajutorul căreia se încărca și se curăța altădată pușca. – Tc. harbi. substantiv neutruarbiu

arbíŭ n., pl. urĭ și e (turc. harbi, bg. sîrb. arbiĭa). Munt. Mold. Rar azĭ. Huludeț (piston) de curățat țeava și de bătut încărcătura în puștile de sistema veche saŭ în pușcoace. V. vargă, vergea. substantiv neutruarbiŭ

arbíu (înv.) s. n., art. arbíul; pl. arbíe substantiv neutruarbiu

arbiu n. 1. vărguța cu care se încarcă un pistol sau o pușcă; 2. bățul ce se pune în țeava pușcociului (un joc de copii): se împinge cu arbiul ISP. [Turc. HARBI]. substantiv neutruarbiu

ARBÍU, arbíe, s. n. Vergea cu care în trecut se curăța sau se încărca pușca. – Din tc. harbi. substantiv neutruarbiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiarbiu

arbiu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arbiu arbiul
plural arbie arbiele
genitiv-dativ singular arbiu arbiului
plural arbie arbielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z