arbitra definitie
- Vezi aici mai multe rime arbitra
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu arb
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ra
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu tra
ARBITRÁ vb. I. tr. A judeca o pricină ca arbitru. ♦ A conduce desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. [< fr. arbitrer, cf. lat. arbitrari]. verb tranzitivarbitra
ARBITRÁ vb. tr. 1. a soluționa un diferend ca arbitru. 2. a conduce desfășurarea regulamentară a unei competiții sportive. (< fr. arbitrer) verb tranzitivarbitra
ARBITRÁ, arbitrez, vb. I. Tranz. A judeca o pricină în calitate de arbitru. ♦ A supraveghea și a conduce desfășurarea unei competiții sportive. – Fr. arbitrer. verb tranzitivarbitra
arbitrá (a ~) (-bi-tra) vb., ind. prez. 3 arbitreáză verb tranzitivarbitra
ARBITRÁ, arbitrez, vb. I. Tranz. 1. A soluționa un litigiu în calitate de arbitru. 2. A conduce desfășurarea unei competiții sportive. – Din fr. arbitrer. verb tranzitivarbitra
ARBITRÁ, arbitrez, vb. E T r a n z. (Folosit și absolut; cu privire la pricini) A judeca în calitate de arbitru. A supraveghea și a conduce desfășurarea reglementară a unei competiții sportive. Ți-am spus că nu joc [tenis]. Sînt obosit. Mai tîrziu. Acuma, uite, joacă cu d-l Bogoiu... – Perfect. Și dumneata ne arbitrezi. SEBASTIAN, T. 87. verb tranzitivarbitra
*arbitréz v. tr. (fr. arbitrer, d. lat. arbitrari). Judec, decid, evaluez ca arbitru. verb tranzitivarbitrez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiarbitra
| arbitra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)arbitra | arbitrare | arbitrat | arbitrând | singular | plural | ||
| arbitrând | arbitrați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | arbitrez | (să)arbitrez | arbitram | arbitrai | arbitrasem | |
| a II-a (tu) | arbitrezi | (să)arbitrezi | arbitrai | arbitrași | arbitraseși | ||
| a III-a (el, ea) | arbitrează | (să)arbitrai | arbitra | arbitră | arbitrase | ||
| plural | I (noi) | arbitrăm | (să)arbitrăm | arbitram | arbitrarăm | arbitraserăm | |
| a II-a (voi) | arbitrați | (să)arbitrați | arbitrați | arbitrarăți | arbitraserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | arbitrează | (să)arbitreze | arbitrau | arbitrară | arbitraseră | ||