aratru definitie

arátru, s.n. – Plug de lemn (utilizat în anumite regiuni din Maramureș, până în sec. al XX-lea). – Lat. aratrum „plug” (DER); „Cercetând terminologia agrară referitoare la plug, băimăreanul V. Bologa a ajuns la concluzia că se pot reconstitui trei etape istorice ale agriculturii cu reflex terminologic corespunzător: dacicul ler (de unde refrenul colindelor străvechi: leru-i ler), latinul aratru și, în sfârșit, slavicul plug” (Latiș 1993: 147). temporararatru