aranjare definitie

ARANJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aranja; ordonare, așezare, punere în ordine. [< aranja]. substantiv femininaranjare

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja; punere în ordine, rânduire. substantiv femininaranjare

*aranjáre f. Acțiunea de a aranja o dată. substantiv femininaranjare

aranjáre s. f., g.-d. art. aranjắrii; pl. aranjắri substantiv femininaranjare

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a (se) aranja.V. aranja. substantiv femininaranjare

ARANJÁRE, aranjări, s. f. Acțiunea de a a r a n j a; punere în ordine, rînduire. Aranjarea cărților în bibliotecă. substantiv femininaranjare

aranjá (aranjéz, aranját), vb. – A pune ceva în ordine. Fr. arranger.Der. (din fr.) aranjament, s. n.; aranjator, s. m. (organizator); aranjor, s. m. (organizator). Cf. deranja. verb tranzitivaranja

aranja, aranjez v. t. a bate, a schilodi în bătaie verb tranzitivaranja

aranjà v. 1. a pune în ordine, a regula; 2. a termina învoindu-se. verb tranzitivaranjà

ARANJÁ vb. I. 1. tr. A rândui, a ordona (lucruri, ființe etc.) ♦ A pune la cale; a isprăvi cu bine o acțiune, o întreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rău. 2. (refl.) A lua anumite măsuri în interes personal. ♦ A se înțelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-și potrivi ținuta exterioară, a se găti. 3. tr. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jează, 4 -jăm, ger. -jând. / < fr. arranger]. verb tranzitivaranja

ARANJÁ vb. I. tr. 1. a rândui, a pune în ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rău. 3. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-și face un rost. ◊ a se înțelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-și potrivi ținuta exterioară. (< fr. arranger) verb tranzitivaranja

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în rânduială; a potrivi. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară; a (se) găti. ♦ Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. A-și face un rost în viață. 3. Tranz. A transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Fr. arranger. verb tranzitivaranja

aranjá (a ~) vb., ind. prez. 3 aranjeáză, 1 pl. aranjắm; conj. prez. 3 să aranjéze; ger. aranjấnd verb tranzitivaranja

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva în ordine, în rânduială. ♦ Refl. și tranz. A(-și) potrivi ținuta exterioară. ♦ A face ca ceva să funcționeze în bune condiții. ♦ A conveni cu cineva să facă într-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu ! 3. Refl. A-și face un rost în viață. 4. Tranz. A prelucra o bucată muzicală pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger. verb tranzitivaranja

ARANJÁ, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune în ordine, în bună rinduială; a pune la locul potrivit, a potrivi. Ionuț vine din curtea Măriei și aranjează sub haină un pachet. DAVIDOGLU, M. 14. Aranjez căruța frumos și învățătorul intră în casă să-și aducă sacii. PREDA, I. 91. Încerc să-mi aranjez buchetul. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. ◊ Refl. A-și potrivi aspectul exterior (toaleta, coafura etc.). Doamna se aranja în oglindă cu puful de pudră într-o mînă. REBREANU, R. I 28. ♦ Tranz. (Familiar, cu privire la oameni) A face cuiva un rău. Lasă că te aranjez eu! 2. Refl. (Uneori cu nuanță peiorativă) A-și face un rost în viață. Poate vine vremea să mă aranjez altfel. SADOVEANU, P. M. 132. Am auzit că te-ai aranjat. SAHIA, N. 95. 3. T r a n z. A transcrie o bucată muzicală pentru unul ori mai multe instrumente sau voci. verb tranzitivaranja

*aranjéz v. tr. (fr. arranger, d. rang, rînd, rang). Rînduĭesc, deretic, așez, regulez, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casă, cărțile în dulap. Potrivesc, regulez, îndrept, dreg: a aranja o mașină. Fig. Regulez, rînduĭesc, întocmesc: a-țĭ aranja bine viața. Căpătuĭesc, pun într' o situațiune bună: șĭ-a aranjat fiiĭ. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuĭva, aștern, defaĭm: lasă, că-l aranjez eŭ la minister! Pun la cale saŭ termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Îmĭ așez lucrurile pin [!] casă după mutare: pînă mîne [!] ne aranjăm. Fig. Îmĭ fac o situațiune: s' a aranjat bine pin [!] politică. Mă învoĭesc, ajung la o înțelegere: lasă, că ne vom aranja ușor! verb tranzitivaranjez

a aranja ploile expr. a face atmosferă favorabilă, a pregăti terenul în vederea unei anumite acțiuni verb tranzitivaaranjaploile

a aranja mutra cuiva expr. a desfigura pe cineva verb tranzitivaaranjamutracuiva

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaranjare

aranjare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aranjare aranjarea
plural aranjări aranjările
genitiv-dativ singular aranjări aranjării
plural aranjări aranjărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z