aranjament definitie

ARANJAMÉNT s.n. Acord, înțelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor, fiecare obiect neputând intra decât cel mult o dată într-o grupă. [Pl. -te. / < fr. arrangement]. substantiv neutruaranjament

ARANJAMÉNT s. n. 1. acord, înțelegere. 2. mod de alcătuire, de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement) substantiv neutruaranjament

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. Acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte distincte în grupuri care să conțină un număr dat de obiecte și să difere între ele prin natura sau ordinea obiectelor. – După fr. arrangement. substantiv neutruaranjament

aranjamént s. n., pl. aranjaménte substantiv neutruaranjament

*aranjamént n., pl. e (fr. arrangement. V. deranjament). Acțiunea de a aranja. Felu aranjăriĭ, rînduĭală, ordine: grădina asta are un aranjament frumos. Fig. Învoĭală, împăcare, liniștire: aranjamentu uneĭ afacerĭ. substantiv neutruaranjament

aranjament n. 1. așezare în ordine; 2. măsuri luate pentru regularea unei afaceri; 3. împăcare. substantiv neutruaranjament

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. 1. Faptul de a aranja (într-un anumit fel); felul în care este aranjat ceva. 2. Acord, înțelegere, învoială. 3. Prelucrare a unei bucăți muzicale pentru instrumente sau voce. 4. (Mat.) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintr-un ansamblu și care se deosebesc între ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. – Din fr. arrangement. substantiv neutruaranjament

ARANJAMÉNT, aranjamente, s. n. Faptul de a aranja; acord, înțelegere, învoială. ♦ Aranjament muzical = transcriere pentru unul ori mai multe instrumente sau voci a unei bucăți muzicale. substantiv neutruaranjament

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaranjament

aranjament  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aranjament aranjamentul
plural aranjamente aranjamentele
genitiv-dativ singular aranjament aranjamentului
plural aranjamente aranjamentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z