ara definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeara
- Vezi aici mai multe rimeara
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuar
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuara
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cura
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuara
ẮRA interj. v. îra. invariabilăra
ẮRA interj. v. îra. invariabilăra
1) áră f., pl. e (fr. ara, d. sp. ara, f. din araraca în limba „guarani” [America]). Un fel de papagal maĭ mare de cît toțĭ, multicolor și cu coada foarte lungă. temporarară
2) áră conj. V. ĭar. temporarară
ĭar și (vechĭ) ĭáră și (maĭ vechĭ) áră (în Ban. ar), ére și erĭ conj. (sîrb. ĭa, ar și are, ĭar. V. și dar 2). Dar, și, însă: tu lucrezĭ, ĭar el doarme. Iar bine că n´a căzut, dar bine că n´a căzut! Adv. (ĭar, ĭară și ĭarășĭ). Din noŭ: ĭar mă duc, mă duc ĭar. Tot, asemenea: moșneagu avea o fată, și baba ĭar o fată. temporarĭar
3) ar, a -á v. tr. (lat. árare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămîntu cu plugu orĭ cu mașina ca să semăn cereale orĭ alt-ceva. V. grăpez. verb tranzitivar
ará (ár, arát), vb. – A răsturna cu plugul brazdele de pămînt. – Mr., megl. ar, istr. oru. Lat. arāre (Pușcariu 105; Candrea-Dens., 67; REW 508; DAR); cf. it. arare, v. prov., sp., port. arar, v fr. arer. Cf. arat, arător, arătură. Der. arat, s. n. (acțiunea de a ara, arătură). – Der. neol. arabil, adj., din fr. verb tranzitivara
ÁRA s.m. Specie de papagal, frumos colorat și cu coada lungă, existent în America de Sud. [< fr. ara < cuv. tupi]. verb tranzitivara
ÁRA s. m. papagal mare, viu colorat., cu coada lungă, din America de Sud. (< fr., sp. ara) verb tranzitivara
ara, ar v. tr. (intl.) 1. a lovi cu cuțitul, a spinteca. 2. a tatona, a sonda terenul în vederea unui furt verb tranzitivara
ará (a ~) vb., ind. prez. 3 áră verb tranzitivara
ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A tăia pământul cu plugul, răsturnând brazdele, spre a-l pregăti pentru cultivare. – Lat. arare. verb tranzitivara
ARÁ, ar, vb. I. Tranz. A răsturna cu plugul brazde de pământ în vederea pregătirii solului pentru cultivare. – Lat. arare. verb tranzitivara
ARÁ, ar, vb. I. T r a n z. A tăia pămîntul cu plugul, răsturnînd brazde, spre a-l pregăti pentru însămînțare. Trebuie să arăm totul, cu orice preț... întîi îndeplinirea planului. CAMILAR, TEM. 98. ◊ A b s o l. Întinde frățeasca ta mînă... Plugarului vajnic ce ară. BENIUC, V. 128. Se vedeau pluguri... arînd, însoțite de țărani în straie albe. SADOVEANU, N. F. 37. ◊ (Neobișnuit, cu privire la grîne) Am arat niște bucate; Le-am uitat nesecerate, Le-au mîncat vitele toate. TEODORESCU, P. P. 342. ◊ (Poetic) Cu pluguri trase de tractoare Am arat țarina tristeții. Aud sub bălăriile vieții Cum cresc bogate lanuri viitoare. BENIUC, V. 133. Peste deal, fișiile reflectoarelor arau beznele, și gospodarii minau vitele, trăgeau brazdele cu simțămîntul că au alături de ei o putere pe care n-o poate birui nimeni. CAMILAR, TEM. 369. verb tranzitivara
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiara
| ara invariabil | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)ara | arare | arat | arând | singular | plural | ||
| arând | arați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | 'ar | (să)'ar | aram | arai | arasem | |
| a II-a (tu) | 'ari | (să)'ari | arai | arași | araseși | ||
| a III-a (el, ea) | 'ară | (să)arai | ara | ară | arase | ||
| plural | I (noi) | arăm | (să)arăm | aram | ararăm | araserăm | |
| a II-a (voi) | arați | (să)arați | arați | ararăți | araserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | 'ară | (să)'are | arau | arară | araseră | ||