arătos definitie

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre ființe) Frumos, chipeș. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. – Din arăta + suf. -os. adjectiv arătos

arătós, -oásă adj. (d. arăt). Frumos, impunător: om arătos, casă arătoasă. V. vederos. adjectiv arătos

arătós adj. m., pl. arătóși; f. arătoásă, pl. arătoáse adjectiv arătos

arătos a. chipeș, frumos, falnic (ca exterior): el era arătos nevoie mare ISP. adjectiv arătos

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. Care are o înfățișare frumoasă sau impunătoare. – Arăta + suf. -os. adjectiv arătos

ARĂTÓS, -OÁSĂ, arătoși, -oase, adj. (Despre oameni) Cu înfățișare impunătoare; frumos, chipeș. Era arătos, nevoie mare. Ai fi pus ochii pe dînsul d-ar fi fost într-o mie. ISPIRESCU, L. 352. ♦ (Despre lucruri) Mare, impozant, frumos. Case mari, arătoase, mai luminoase. PAS, L. I 82. Cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă. ODOBESCU, S. III 287. Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. adjectiv arătos

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului arătos

arătos   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arătos arătosul arătoa arătoasa
plural arătoși arătoșii arătoase arătoasele
genitiv-dativ singular arătos arătosului arătoase arătoasei
plural arătoși arătoșilor arătoase arătoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z