APUPÁ vb. I. tr. A înclina o navă către pupă. [Cf. fr. appouper, it. appoppare]. verbapupa
APUPÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal către pupă, datorită unei încărcături neuniforme. (< fr. appouper) verbapupa
apupá (a ~) (a se înclina spre pupă) vb., ind. prez. 3 apúpă verbapupa
APUPÁ, pers. 3 apúpă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu prora mai sus decât pupa (datorită încărcării neuniforme). – Din pupă. verbapupa
apupa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)apupa | apupare | apupat | apupând | singular | plural | ||
apupând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | apupă | (să)— | apupa | apupă | apupase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | apupă | (să)apupe | apupau | apupară | apupaseră |