APUNTAMÉNT s.n. Punte de-a lungul malurilor servind la acostarea navelor; debarcader. ♦ Rampă de descărcare. [Pl. -te. / cf. it. appuntamento, fr. appontement]. substantiv neutruapuntament
APUNTAMÉNT s. n. punte de-a lungul malurilor la acostarea ambarcațiilor. (< fr. appontement) substantiv neutruapuntament
APUNTAMÉNT s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului unei ape, servind la acostarea navelor. – După fr. appontement. substantiv neutruapuntament
*apuntamént n., pl. e (it. appuntamento, fr. appointement). Salar, leafă, remunerațiune pentru o funcțiune. V. onorar. substantiv neutruapuntament
apuntamént (punte) s. n., pl. apuntaménte substantiv neutruapuntament
APUNTAMÉNT, apuntamente, s. n. Punte (de lemn) de-a lungul malului apei, servind la acostarea unei ambarcații. – Cf. fr. appontement. substantiv neutruapuntament
apuntament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apuntament | apuntamentul |
plural | apuntamente | apuntamentele | |
genitiv-dativ | singular | apuntament | apuntamentului |
plural | apuntamente | apuntamentelor |