aptitudine definitie

APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude]. substantiv feminin aptitudine

APTITÚDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo) substantiv feminin aptitudine

APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo, -inis). substantiv feminin aptitudine

*aptitúdine f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință. substantiv feminin aptitudine

aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini substantiv feminin aptitudine

aptitudine f. dispozițiune naturală, capacitate. substantiv feminin aptitudine

APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude. substantiv feminin aptitudine

APTITUDÍNE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. substantiv feminin aptitudine

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aptitudine

aptitudine   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aptitudine aptitudinea
plural aptitudini aptitudinile
genitiv-dativ singular aptitudini aptitudinii
plural aptitudini aptitudinilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z