aprova definitie
APROVÁ vb. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme. (după it. appruare) verb aprova
aprová (a ~) (a se înclina spre provă) (a-pro-) vb., ind. prez. 3 apróvă verb aprova
APROVÁ, pers. 3 apróvă, vb. I. Intranz. și refl. (Despre nave) A se înclina longitudinal cu pupa mai sus decât prora (din cauza încărcării neuniforme). – Din provă. verb aprova
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului aprova
| aprova verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) aprova | aprovare | aprovat | aprovând | singular | plural | ||
| aprovând | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) | aprovă | (să) — | aprova | aprovă | aprovase | ||
| plural | I (noi) | — | (să) — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | (să) — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | aprovă | (să) aprove | aprovau | aprovară | aprovaseră | ||