reduceri si promotii 2018
Definitie apropiat - ce inseamna apropiat - Dex Online

apropiat definitie

APR0PIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. (În opoziție cu îndepărtat) 1. (Cu sens local) Care se află aproape, situat în apropiere. Țăranii muncitori din cîteva sate apropiate veniseră la inaugurarea gospodăriei colective. ◊ Sclipesc apropiate creste. Talazuri mari în răsărit. DEȘLIU, M. 18. Pe albastrul înalt, stelele luceau din ce în ce mai mari și mai apropiate. C PETRESCU, A. 273. ◊ (Cu sens temporal) Nu simțiți apropiatul freamăt de furtună? BENIUC, V. 80. 2. F i g. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. Tovarășul de luptă și prietenu cel mai apropiat al lui Horia era Ion Cloșca, iobag din comuna Cărpiniș. IST. R.P.R. 274. – Pronunțat: -pi-at. adjectiv apr

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp). 2. Fig. Care se bucură de încrederea deosebită a cuiva; intim. – V. apropia. adjectiv apropiat

apropiát, -ă adj. Așezat aproape: locu cel maĭ apropiat. Fig. Intim saŭ înrudit de aproape: prieten apropiat, rudă apropiată. adjectiv apropiat

apropiat a. 1. ce nu e depărtat: satul cel mai apropiat; 2. fig. accesibil, afabil: la cuvinte apropiată POP. adjectiv apropiat

APROPIÁT, -Ă, apropiați, -te, adj. 1. Care se află aproape (în spațiu sau în timp) de ceva sau de cineva. 2. Fig. Care se bucură de încrederea sau de prietenia (deosebită a) cuiva. [Pr.: -pi-at] – V. apropia. adjectiv apropiat

APROPRIÁT, -Ă, apropriați, -te, adj. 1. (Rar; despre un lucru străin] Făcut propriu, al său; însușit. 2. (Cu determinări în dativ) Potrivit, apt (pentru o destinație), adaptat (unui scop), corespunzător. [Minerii] au căutat ca instrumentele lor de luptă cu pămîntul să fie cît mai perfecte și apropriate sarcinii ce aveau să împlinească. BOGZA, C. O. 270. – Pronunțat: -pri-at. adjectiv apropriat

*Oriéntul Apropiát (-ri-en-, A-pro-pi-at) s. propriu n. adjectiv orientulapropiat

apropiá (-íi, apropiát), vb.1. A se deplasa (tot) mai aproape de ceva sau cineva. – 2. A intra în legătură, a aborda pe cineva. – 3. A pune împreună. – 4. A pune aproape spre a compara, a confrunta. – Mr. aprok’u, mr. prok’u. Lat. apprŏpiāre, care a ajuns să se confunde cu apprŏpinquāre (Pușcariu 102; Candrea-Dens., 66; REW 557; DAR); cf. sard. approbiare, v. prov. apropchar, fr. fr. approcher (› it. approcciare). Cf. aproape. verb tranzitiv apropia

apropià v. 1. a pune sau duce aproape; 2. a veni aproape. [Lat. AD PROPIARE]. verb tranzitiv apropià

APROPIÁ, aprópii, vb. I. (în opoziție cu depărta, î n d e p ă r t a) I. (Cu sens local) 1. R e f l. A veni, a se duce, a se așeza aproape (de ceva sau de cineva). Și anii-s tot mai plini – rotunde dropii – Simțim în fiecare zi cum te apropii, Socialistă eră de lumină, Cu biruinți pe cîmpuri și-n uzină. BENIUC, S. 31. Doi ușieri se apropiară cu ploconeli. PAS, L. I 158. Cînd [capra] s-apropie bine, ce să vadă? CREANGĂ, P. 26. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. « de », indicînd locul sau persoana de care se face apropierea) Se apropiară de flăcăi și de cobzar, dîndu-și cu coatele, cîțiva dintre oamenii de pe șosea. PAS, L. I 8. Nu te apropia de mine, voinice, că îți vei pierde viața. ISPIRESCU, L. 125. ◊ E x p r. A se apropia cu tîrgul = a fi pe punctul de a se înțelege (din preț), de a cădea la învoială. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici cu cineva (din cauza situației sau a caracterului său). A nu te putea apropia de ceva = a nu putea obține ceva (din cauza prețului etc.). A se apropia funia de (sau, rar, la) par = a se apropia deznodămîntul, sfîrșitul. (În forma regională apropiet) Se vede că mi s-a apropiet funia la par... Cu spînul tot am dus-o cum am dus-o... Dar cu omul roș nu știu, zău, la cît mi-a sta capul. CREANGĂ, P. 234. 2. T r a n z. A duce, a aduce, a așeza aproape de cineva sau de ceva. Fiecare pas ne apropie de casă. ◊ Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii. EMINESCU, O. I 193. Un căluț cam pătrărel... Gruie mi-l apropia, Mîna-n coamă că-i punea. ALECSANDRI, P. P. 79. II. (Cu sens temporal) Refl. 1. A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămîn singur pe mal. SADOVEANU, N. F. 58. ◊ F i g. Te înștiințez că cîșlegile se apropie de sfîrșit. ALECSANDRI, T. I 134. ◊ E x p r. A se apropia de ziuă = a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă. A i se apropia vremea = a fi aproape de moarte. 2. A ajunge aproape de o anumită vîrstă. Mă apropii de 30 de ani. ◊ Tranz. (Rar) O să mor cînd oi apropia suta, poate după ce-oi trece suta. STANCU, D. 16. III. F i g. 1. R e f l. A fi, a ajunge aproape la fel. ◊ Tranz. Vor căta vieții tale Șă-i găsească pete multe, răutăți și mici scandate – Astea toate te apropie de dînșii. EMINESCU. O. I 134. 2. Tranz. A-și atașa pe cineva, a și-l face prieten. Dureri sau veselie, orice vie simțire M-apropie de tine cu-o dulce înfrățire. ALECSANDRI, O. 79. – Pronunțat: -pi-a-. verb tranzitiv apropia

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se așeza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reuși să comunici sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodământul, sfârșitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casă. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie și rămân singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. Se apropie de 30 de ani.Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. și tranz. A fi, a ajunge sau a face să fie sau să ajungă (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunoștințele lui se apropie de ale profesorului său. 2. Tranz. A-și face prieten pe cineva. – Lat. appropiare. verb tranzitiv apropia

aprópiĭ, a v. tr. (lat. appropiare). Eŭ aprópiĭ, tu aprópiĭ). Duc maĭ aproape: a apropia masa de părete [!]. Fig. (Vechĭ). Mă apropiĭ (în timp): apropie opt anĭ de cînd domnește. Fac să semene: aceste calități te apropie de el. V. refl. Armata, războĭu, ziua se apropie. verb tranzitiv apropiĭ

apropiá (a ~) (a duce/ajunge aproape) (a-pro-pi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. aprópii, 3 aprópie (-pi-e), 1 pl. apropiém; perf. s. 3 sg. apropié; conj. prez. 1 și 2 sg. să aprópii, 3 să aprópie, 1 pl. să apropiém; ger. apropiínd (-pi-ind) verb tranzitiv apropia

APROPIÁ, aprópii, vb. I. I. Refl. A se deplasa în spațiu (tot) mai aproape de ceva sau de cineva. ◊ Expr. A nu le putea apropia de cineva = a nu reuși să vorbești sau să te înțelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea să obții, să cumperi ceva (din cauza scumpetei). ♦ Tranz. A duce, a aduce, a așeza mai aproape de ceva sau de cineva. II. Refl. A fi, a se afla aproape de un anumit interval de timp, de un moment anumit etc. Se apropie noaptea. ♦ A ajunge aproape de o anumită vârstă. III. Fig. 1. Refl. A avea însușiri sau trăsături asemănătoare, comune. 2. Tranz. și refl. A-și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva. [Pr.: -pi-a-] – Lat. appropiare. verb tranzitiv apropia

APROPRIÁ, apropriez, vb. I. Tranz. 1. (Construit cu dativul persoanei) A face propriu, al său; a-și însuși un lucru străin. [I. Heliade Radulescu] își atribuia și-și apropria toate evenimentele politice în general și revoluția de la 1848 în special. GHICA, S. A. 88. 2. (Urmat de determinări în dativ) A face ca ceva să fie propriu, potrivit, apt pentru un anumit scop. – Pronunțat: -pri-a. verb tranzitiv apropria

a se apropia concertul expr. (intl.) a se ajunge la o înțelegere în privința unei lovituri verb tranzitiv aseapropiaconcertul

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului apropiat

apropiat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apropiat apropiatul apropia apropiata
plural apropiați apropiații apropiate apropiatele
genitiv-dativ singular apropiat apropiatului apropiate apropiatei
plural apropiați apropiaților apropiate apropiatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z