APRÉT s.n. 1. Substanță folosită la tratarea țesăturilor și a firelor pentru a le da anumite calități. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în curs de finisare pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. [Pl. -turi. / < fr. apprêt]. substantiv neutruapret
APRÉT s. n. preparat la tratarea țesăturilor și fibrelor textile pentru a le da anumite calități; scrobeală. (< fr. apprêt) substantiv neutruapret
APRÉT, apreturi, s. n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile, uneori fibrele, pentru a le da anumite calități (asprime, rigiditate, luciu). 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare, pentru a le da anumite calități. – Fr. apprêt. substantiv neutruapret
aprét (a-pret) s. n., (sorturi) pl. apréturi substantiv neutruapret
APRÉT, apreturi, s. n. 1. Substanță cu care se tratează țesăturile sau fibrele textile pentru a le da asprime, rigiditate, luciu, pentru a le face impermeabile, neșifonabile etc; scrobeală. 2. Substanță care se aplică pe suprafața pieilor în timpul operației de finisare a tăbăcirii, în vederea formării unui strat de protecție și de lustru. 3. Faptul de a fi apretat. – Din fr. apprêt. substantiv neutruapret
APRÉT, apreturi, s. n. Substanță (amidon, clei, gelatină, talc, rășini etc.) cu care se tratează țesăturile și uneori firele pentru a le da anumite calități (asprime, rigiditate, luciu etc.). substantiv neutruapret
apret substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apret | apretul |
plural | apreturi | apreturile | |
genitiv-dativ | singular | apret | apretului |
plural | apreturi | apreturilor |