apreciere definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeapreciere
- Vezi aici mai multe rimeapreciere
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuap
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuapr
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuere
APRECIÉRE s.f. Prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză ; apreciație. ◊ A lăsa la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Var. apreciare s.f. / < aprecia]. substantiv femininapreciere
APRECIÉRE s. f. acțiunea de a aprecia; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. (< aprecia) substantiv femininapreciere
APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei; prețuire, stimă; considerare, judecată, analiză. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) judecății sau opiniei cuiva. [Pr.: -ci-e-]. substantiv femininapreciere
apreciére (a-pre-ci-e-) s. f., g.-d. art. apreciérii; pl. apreciéri substantiv femininapreciere
APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. ◊ Expr. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a lăsa pe cineva să chibzuiască și să hotărască singur (într-o problemă). [Pr.: -ci-e-] – V. aprecia. substantiv femininapreciere
APRECIÉRE, aprecieri, s. f. Acțiunea de a aprecia și rezultatul ei. 1. Prețuire, stimă. Partidul și guvernul dau o înaltă apreciere muncii rodnice pe care o duc cu modestie și abnegație zecile de mii de învățători, răspîndiți pe tot întinsul țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 605. 2. Părere exprimată asupra valorii sau calității unei persoane sau a unui lucru; considerare, judecată, analiză. Probabil că lui îi era indiferentă aprecierea mea. SADOVEANU, N. F. 54. Vă mai trimit o poezie, pe care o supun aprecierii d-voastră. VLAHUȚĂ, O. A. 431. Natura psihică a lui Eminescu a dat prilej multor aprecieri greșite asupra poetului. IONESCU-RION, C. 65. ◊ Expr. A face aprecieri = a formula, a emite anumite păreri asupra valorilor sau calităților unei persoane sau ale unui lucru. Nu știu ce aprecieri a făcut și despre ce aprecieri a putut vorbi Cîrloman. SADOVEANU, N. F. 158. A lăsa (ceva) la aprecierea cuiva = a supune (ceva) părerii, judecății sau opiniei cuiva. Las la aprecierea d-voastră faptele acestui om. – Pronunțat: -ci-e-. substantiv femininapreciere
*apreciațiúne f. (fr. appréciation). Acțiunea de a aprecia. Părere. – Și -áție, dar ob. -ére. substantiv femininapreciațiune
APRECIÁ vb. tr. 1. a stabili valoarea, a evalua, a estima. ◊ a prețui, a stima (pe cineva). 2. a socoti, a considera (că). (< fr. apprécier, lat. appretiare) verb tranzitivaprecia
aprețià v. 1. a prețui; 2. fig. a judeca despre valoarea unui lucru. verb tranzitivaprețià
apreciá (apreciéz, apreciát), vb. – A evalua, a prețui; a socoti, a considera. – Var. (înv.) apreția, aprețui. Fr. apprécier. Var. apreția (formată după fr., prin analogie cu preț) este curentă în literatura sec. XIX; aprețui se bazează pe prețui. Ambele forme sînt înv., cu toate că DAR le consideră actuale. – Der. (din fr.) apreciabil, adj.; apreciator (var. aprețuitor), adj.; inapreciabil, adj. verb tranzitivaprecia
APRECIÁ vb. I. tr. 1. A prețui, a evalua (în bani etc.). ♦ A prețui, a stima (pe cineva). 2. A socoti, a crede, a conchide. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. [< fr. apprécier, cf. lat. appretiare < ad – la, pretium – preț]. verb tranzitivaprecia
APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina în bani o valoare materială; a evalua. ♦ A prețui (la justa valoare) pe cineva sau ceva. 2. A socoti, a conchide. [Pr.: -ci-a] – Fr. apprécier. verb tranzitivaprecia
apreciá (a ~) (a-pre-ci-a) vb., ind. prez. 3 apreciáză, 1 pl. apreciém (-ci-em); conj. prez. 3 să apreciéze; ger. apreciínd (-ci-ind) verb tranzitivaprecia
APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina prețul, valoarea unui bun; a evalua. ♦ A prețui pe cineva sau ceva (pentru calitățile sale); a aprețui. 2. A socoti, a considera (că)... [Pr.: -ci-a-] – Din fr. apprécier. verb tranzitivaprecia
APRECIÁ, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina o valoare materială exprimînd-o în bani, a-i atribui un preț; a evalua. Experții au apreciat valoarea motorului la suma de cinci mii de lei. 2. (Cu privire la ființe sau lucruri) A prețui la justa valoare; a stima. Acea scriere a lui Bălcescu [« Puterea armată la Romîni »] a fost foarte apreciată de cititorii dup-atunci și a avut chiar onorurile unei edițiuni separate, tipărită tot în tipografia lui Kogălniceanu. GHICA, S. A. 142. 3. A socoti, a conchide. Adunarea generală apreciază că activitatea biroului a fost satisfăcătoare. – Pronunțat: -ci-a. verb tranzitivaprecia
*apreciéz v. tr. (fr. apprécier, d. lat. prétium, preț. V. depreciez). Prețuĭesc. Fig. Stimez, consider: lumea l-a apreciat mult. verb tranzitivapreciez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiapreciere
| apreciere substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | apreciere | aprecierea |
| plural | aprecieri | aprecierile | |
| genitiv-dativ | singular | aprecieri | aprecierii |
| plural | aprecieri | aprecierilor | |