apostolic definitie

APOSTÓLIC, -Ă adj. Al apostolilor, conform cu ideile apostolilor. ♦ Papal. [Cf. fr. apostolique, it. apostolico, lat.bis. apostolicus]. adjectivapostolic

APOSTÓLIC, -Ă adj. 1. referitor la apostoli, conform cu ideile lor. 2. papal. (< fr. apostolique, lat. apostolicus) adjectivapostolic

APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -e, adj. Care aparține apostolilor, de apostoli; care aparține Vaticanului, privitor la Vatican; papal. – Fr. apostolique (lat. lit. apostolicus). adjectivapostolic

*apostólic, -ă adj. (vgr. apostolikós). De apostol, al apostolilor, conform celor zise de apostolĭ: biserică apostolică. Fig. Zel apostolic. Papal (că papa e considerat și el ca apostol): scaunu apostolic. Simbolu apostolic, simbolu credințeĭ, crezu. Regele apostolic, regele Ungariiĭ (titlu acordat de papă). – Vechĭ apostolicesc (rus. apostoličeskiĭ). adjectivapostolic

apostólic adj. m., pl. apostólici; f. apostólică, pl. apostólice adjectivapostolic

APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -e, adj. Care aparține apostolilor, care este în conformitate cu ideile răspîndite de apostoli. El urmează porunca apostolică. NEGRUZZI, S. I 313. adjectivapostolic

apostolic a. 1. care vine dela apostoli: învățătură apostolică; simbolul apostolic, actul de credință numit obișnuit crezul; 2. care emană dela papa: brevă apostolică; majestate apostolică, titlu dat de papa Casei de Austria. adjectivapostolic

APOSTÓLIC, -Ă, apostolici, -ce, adj. 1. Care aparține apostolilor (I 1), de apostoli; apostolesc. 2. Care aparține papei², privitor la papă²; pontifical. – Din fr. apostolique, lat. apostolicus. adjectivapostolic

!Scáunul Apostólic s. propriu n. adjectivscaunulapostolic