aport definitie

credit rapid online ifn

APÓRT interj. Strigăt folosit mai ales la vânătoare pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât. [< fr. apporte < apporter – a aduce]. substantiv neutruaport

APÓRT s.n. Contribuție a unei persoane sau a unei colectivități la o întreprindere, la o acțiune. ♦ Capital cu care cineva contribuie la o societate pe acțiuni. [< fr. apport]. substantiv neutruaport

credit rapid online ifn

APÓRT2 s. n. 1. contribuție a unei persoane sau colectivități la o întreprindere, la o acțiune comună. 2. bunuri (i)mobile, bani, valori pe care un asociat le aduce într-o unitate economică. ◊ capital cu care un acționar contribuie la o societate pe acțiuni. (< fr. apport) substantiv neutruaport

APÓRT1 interj. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută! (< fr. apporte) substantiv neutruaport

apórt (apórturi), s. n. – Contribuție. Fr. apporter „a aduce” și der. săi. – Der. aport, interj. (strigăt cu care se poruncește cîinilor de vînătoare); aporta, vb. (despre cîini, a aduce vînatul). substantiv neutruaport

*1) apórt n., pl. urĭ (fr. apport). Com. Cotă contribuțiune, partea adusă de un asociat într' o întreprindere. substantiv neutruaport

*2) apórt interj. (fr. aporte! adă!). Strigăt pin [!] care se poruncește unuĭ cîne [!] să aducă ceva. Acest cîne face aport, aduce ce-ĭ porunceștĭ. substantiv neutruaport

apórt1 interj. substantiv neutruaport

apórt2 s. n., pl. apórturi substantiv neutruaport

APÓRT1 interj. (Franțuzism) Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Fr. apporte. substantiv neutruaport

APÓRT2, aporturi, s. n. Contribuție (de muncă, de luptă etc.) a unei persoane sau a unei colectivități. ♦ (În economia capitalistă) Parte de capital adusă într-o societate pe acțiuni de fiecare dintre membrii ei. – Fr. apport. substantiv neutruaport

aport ! int. adu ! (strigăt adresat câinelui la vânătoare): aport ! strigă el prepelicarului OD. (= fr. apporte). ║ n. partea adusă în activul unei societăți. substantiv neutruaport

APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un câine să aducă vânatul împușcat sau un obiect aruncat. – Din fr. apporte (< apporter). substantiv neutruaport

APÓRT2, aporturi, s. n. Contribuție materială, intelectuală, morală etc. adusă de cineva într-o acțiune comună. – Din fr. apport (< apporter). substantiv neutruaport

APÓRT1 interj. Strigăt cu care se îndeamnă un cîine să aducă vînatul împușcat sau un obiect anume aruncat în acest scop. Tu dresai... pe prepelicarul tău ca să asculte la semnalele consacrate:«Pst! », «Pil!» și «Aport!». ODOBESCU, S. III 3. ◊ (Substantivat, numai în e x p r.) A face aport = (despre cîini) a aduce în dinți vînatul împușcat sau un obiect aruncat anume. Cîinele a învățat să facă aport. substantiv neutruaport

APÓRT2, aporturi, s. n. 1. Contribuție (de muncă, de luptă etc.) a unei persoane sau a unei colectivități. Omenirea progresistă și iubitoare de pace privește cu drept cuvînt politica Partidului Comunist aI Uniunii Sovietice – politică de întărire continuă a Statului sovietic, a economiei și culturii sale – drept un aport hotărîtor la cauza apărării păcii și libertății popoarelor. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 8. 2. (În economia capitalistă) Parte de capital adusă într-o societate pe acțiuni de fiecare dintre membrii ei. substantiv neutruaport

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaport

aport  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aport aportul
plural aporturi aporturile
genitiv-dativ singular aport aportului
plural aporturi aporturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z