APOLOGÉT s.m. Cel care laudă cu un zel excesiv o idee, un sistem etc. [< germ. Apologet]. substantiv masculin apologet
APOLOGÉT s. m. 1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist. 2. autor de apologii (2). (< germ. Apologet) substantiv masculin apologet
APOLOGÉT, apologeți, s. m. Apărător, adept al cuiva sau a ceva. – Germ. Apologet. substantiv masculin apologet
apologét s. m., pl. apologéți substantiv masculin apologet
APOLOGÉT, apologeți, s. m. Susținător fervent (și adesea exagerat) al meritelor cuiva sau a ceva. – Din germ. Apologet. substantiv masculin apologet
APOLOGÉT, apologeți, s. m. Apărător, adept al cuiva sau a ceva. Abandonînd aproape complet masca pseudo-marxistă pe care a purtat-o în trecut... [social-democrația de dreapta] apare deschis ca apologet al capitalismului imperialist, fabricînd în acest scop felurite teorii diversioniste cu titulaturi « socialiste » și « democratice ». LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 191. substantiv masculin apologet
apologet substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apologet | apologetul |
plural | apologeți | apologeții | |
genitiv-dativ | singular | apologet | apologetului |
plural | apologeți | apologeților |