APOLITÍSM s.n. Abținere de la viața politică; indiferență politică, sub care se ascunde adesea o ideologie reacționară. [Cf. fr. apolitisme]. substantiv neutruapolitism
APOLITÍSM s. n. abținere de la viața politică; indiferență politică. (< fr. apolitisme) substantiv neutruapolitism
APOLITÍSM s. n. Atitudine de aparentă abținere și indiferență față de viața politică, prin care de fapt se dă sprijin politicii reacționare. – Din apolitic (după rus. apoliticinosti). substantiv neutruapolitism
apolitísm s. n. substantiv neutruapolitism
APOLITÍSM s. n. Indiferență față de viața și activitatea politică. – Din fr. apolitisme, rus. apolitizm. substantiv neutruapolitism
APOLITÍSM s. n. Atitudine de aparentă abținere și- neutralitate față de viața politică, tendință de a se ține departe de manifestările politice; Indiferență politică sub care se ascunde o ideologie reacționară, ideea neapartenenței la vreun partid politic... nu ascunde sub masca apolitismului decît legătura strînsă cu burghezia. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 13/2. substantiv neutruapolitism
apolitism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apolitism | apolitismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | apolitism | apolitismului |
plural | — | — |