reduceri si promotii 2018
Definitie apogeu - ce inseamna apogeu - Dex Online

apogeu definitie

APOGÉU s.n. 1. (op. perigeu) Punctul de pe orbita unui astru care se găsește la cea mai mare distanță de Pământ. 2. (Fig.) Cel mai înalt punct al evoluției unui fenomen, a unei situații etc.; punct culminant, culme. [Pl. -ee (pron. -ge-e), -euri. / < fr. apogée, cf. it. apogeo, gr. apogeios < apo – departe de, gepământ]. substantiv neutru apogeu

APOGÉU s. n. 1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial. 2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situații etc.; culme. (< fr. apogée, gr. apogaion) substantiv neutru apogeu

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. 2. Punctul cel mai depărtat de pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Fr. apogée (< gr.). substantiv neutru apogeu

apogéu s. n., art. apogéul; pl. apogée substantiv neutru apogeu

*apogéŭ n., pl. eĭe (lat. apogéum, d. vgr. apógeion, depărtat de pămînt [subînț. diástema, distanță], d. apó, de la, și gê, pămînt). Astr. Punct în care soarele orĭ luna e maĭ departe de pămînt, în opoz. cu perigeŭ. Fig. Culme, cel maĭ înalt grad: a fi la apogeu frumusețiĭ, gloriĭ, averiĭ. substantiv neutru apogeŭ

apogeu n. 1. Astr. punctul în care soarele sau luna se află la cea mai mare depărtare de pământ; 2. fig. gradul cel mai înalt: puterea să ajungă la apogeu. substantiv neutru apogeu

APOGÉU, apogee, s. n. 1. Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc. 2. Punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa. – Din fr. apogée. substantiv neutru apogeu

APOGÉU, apogee, s. n. 1. (Mai ales în legătură cu verbele « a fi » sau « a ajunge la ») Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen; culme. Hamlet bănuiește pe unchiul său, această bănuială și ură contra unchiului său trebuie să crească pină ce bănuiala ajunge o certitudine, ura ajunge la apogeul său și atunci el trebuie să « acționeze », răzbunînd moartea tatălui său. GHEREA, ST. CR. II 281. (Precedat de prep. « în », învechit) Puterea otomanilor... era pe atunci [în 1600] în apogeul său. NEGRUZZI, S. I 201. 2. (Astron.) Punctul cel mai depărtat de pămînt al orbitei reale a lunii sau al orbitei aparente a soarelui. Luna este la apogeu. substantiv neutru apogeu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului apogeu

apogeu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apogeu apogeul
plural apogeuri apogeurile
genitiv-dativ singular apogeu apogeului
plural apogeuri apogeurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z