APOCOPÁ vb. I. tr. A produce o apocopă. [<apocopă]. substantiv femininapocopa
APOCOPÁ vb. I. tr. A produce o apocopă. [<apocopă]. verb tranzitivapocopa
apocopá (a ~) vb., ind. prez. 3 apocopeáză verb tranzitivapocopa
*apocopéz v. tr. (d. apócopă; fr. apocoper. V. sincopez). Gram. Scot o literă saŭ silabă de la sfîrșitu uneĭ vorbe: a apocopa o silabă. Prescurtez pin [!] apócopă: a apocopa o vorbă. verb tranzitivapocopez
apocopare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apocopare | apocoparea |
plural | apocopări | apocopările | |
genitiv-dativ | singular | apocopări | apocopării |
plural | apocopări | apocopărilor |