aplomb definitie

APLÓMB s.n. 1. Direcție verticală, verticalitate. ♦ Poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. 2. (Fig.) Îndrăzneală, siguranță în felul de a se purta și de a vorbi. [< fr. aplomb]. substantiv neutruaplomb

APLÓMB s. n. 1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi. 2. direcție verticală, verticalitate. ◊ poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. (< fr. aplomb) substantiv neutruaplomb

APLÓMB s. n. (Franțuzism) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). – Fr. aplomb. substantiv neutruaplomb

aplómb (a-plomb) s. n. substantiv neutruaplomb

APLÓMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din fr. aplomb. substantiv neutruaplomb

APLÓMB S. n. (Franțuzism, în jargonul burgheziei) Îndrăzneală (nepermisă și nejustificată). A răspunde cu aplomb. substantiv neutruaplomb

APLÍCĂ, aplice, s. f. (Livresc) Ornament (de obicei de metal) care se fixează pe suprafața unui obiect (vas, mobilă, legătură de carte etc.), pe un panou sau pe un pilastru. Dar cioburile de ulcioare, cazonele și cheotorile, paftalele și aplicele... vorbeau... despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. substantiv neutruaplică

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaplomb

aplomb  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplomb aplombul
plural
genitiv-dativ singular aplomb aplombului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z