APLICAȚIÚNE s.f. v. aplicație. substantiv feminin aplicațiune
*aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre. substantiv feminin aplicațiune
aplicați(un)e f. 1. punerea în practică, întrebuințare; școală de aplicațiune, alăturată pe lângă o școală mai înaltă (militară sau pedagogică) și menită a completa o instrucțiune profesională; 2. atențiune continuă. substantiv feminin aplicațiune
aplicațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aplicațiune | aplicațiunea |
plural | aplicațiuni | aplicațiunile | |
genitiv-dativ | singular | aplicațiuni | aplicațiunii |
plural | aplicațiuni | aplicațiunilor |