APICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază creșterea albinelor; albinărit. [Gen. -rii. / < fr. apiculture, cf. lat. apis – albină, cultura – cultivare]. substantiv femininapicultură
APICULTÚRĂ s. f. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit. (< fr. apiculture) substantiv femininapicultură
APICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. – Fr. apiculture. substantiv femininapicultură
*apicultúră f., pl. ĭ (lat. apis, albină, și cultura, cultură). Creșterea albinelor, albinărit. V. stupină. substantiv femininapicultură
apicultúră s. f., g.-d. art. apicultúrii substantiv femininapicultură
apicultură f. arta de a crește albine. substantiv femininapicultură
APICULTÚRĂ s. f. (Știință care se ocupă cu) creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. – Din fr. apiculture. substantiv femininapicultură
APICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. V. albinărit, s t up ă r i t. substantiv femininapicultură
apicultură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apicultură | apicultura |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | apiculturi | apiculturii |
plural | — | — |