APENDÍCUL s.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula]. substantiv masculinapendicul
APENDÍCUL s.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula]. substantiv neutruapendicul
APENDÍCUL s. n. apendice mic. (< fr. appendicule) substantiv neutruapendicul
apendícul s. n., pl. apendícule substantiv neutruapendicul
APENDÍCUL, apendicule, s. n. Apendice mic. – Din fr. appendicule. substantiv neutruapendicul
apendicul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apendicul | apendiculul |
plural | apendicule | apendiculele | |
genitiv-dativ | singular | apendicul | apendiculului |
plural | apendicule | apendiculelor |
apendicul substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | apendicul | apendiculul |
plural | apendicule | apendiculele | |
genitiv-dativ | singular | apendicul | apendiculului |
plural | apendicule | apendiculelor |