reduceri si promotii 2018
Definitie apelativ - ce inseamna apelativ - Dex Online

apelativ definitie

APELATÍV, -Ă adj. (Ieșit din uz; despre substantive) Comun. ♦ (s.n.) Nume, calificativ. [< fr. appellatif, cf. lat. appellativus]. adjectiv apelativ

APELATÍV, -Ă adj., s. n. (substantiv) comun; nume calificativ. (< fr. appellatif, lat. appellativus) adjectiv apelativ

APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz, despre substantive) Comun. ♦ (Substantivat, n.) Nume, calificativ. – Fr. appellatif (lat. lit. appellativus). adjectiv apelativ

*apelatív, -ă adj. (lat. appellativus). Gram. Nume apelativ (maĭ des nume comun), care convine întregiĭ speciĭ, ca om, arbore. General: „Scit” era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade din nordu și estu Eŭropeĭ. adjectiv apelativ

apelatív1 adj. m., pl. apelatívi; f. apelatívă, pl. apelatíve adjectiv apelativ

apelatív2 s. n., pl. apelatíve adjectiv apelativ

apelativ a. 1. Gram. care convine întregei specii; 2. general: Scit era un nume apelativ pentru toate popoarele nomade dela N. și E. Europei. adjectiv apelativ

APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj., s. n. Care se aplică unei clase, unei specii întregi; comun, general. ♦ (Substantivat, n.) Substantiv comun, nume. – Din fr. appellatif, lat. appelativus. adjectiv apelativ

APELATÍV, -Ă, apelativi, -e, adj. (Ieșit din uz; despre substantive, în opoziție cu propriu) Comun. (Substantivat) Nume, calificativ. Lui N. toți tovarășii i se adresează cu apelativul « fruntaș ». adjectiv apelativ

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului apelativ

apelativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apelativ apelativul apelati apelativa
plural apelativi apelativii apelative apelativele
genitiv-dativ singular apelativ apelativului apelative apelativei
plural apelativi apelativilor apelative apelativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z