apatie definitie

APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune]. substantiv femininapatie

APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia) substantiv femininapatie

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia). substantiv femininapatie

*apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență. substantiv femininapatie

apatíe s. f., art. apatía, g.-d. apatíi, art. apatíei substantiv femininapatie

apatie f. starea unui suflet lipsit de energie, nesimțire. substantiv femininapatie

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e împrejur. substantiv femininapatie

APATÍE s. f. Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În unele concepții filosofice și religioase) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia. substantiv femininapatie