apatie definitie

APATÍE s.f. 1. Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 2. (Fil.) Noțiune în etica stoicilor, definind o stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. [Gen. -iei. / < fr. apathie, it. apatia < lat.t. apathia, gr. apatheia < a – fără, pathos – pasiune]. substantiv femininapatie

APATÍE s. f. 1. lipsă de interes, indiferență; indolență, inerție. 2. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni. (< fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia) substantiv femininapatie

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia). substantiv femininapatie

*apatíe f. (vgr. apatheia, d. a-, fără, și páthos, suferință). Nesimțire, indolență. substantiv femininapatie

apatíe s. f., art. apatía, g.-d. apatíi, art. apatíei substantiv femininapatie

apatie f. starea unui suflet lipsit de energie, nesimțire. substantiv femininapatie

APATÍE s. f. Stare, adesea patologică, de indiferență față de propria persoană și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În unele concepții filosofice și religioase) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia. substantiv femininapatie

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e împrejur. substantiv femininapatie