APARTÉU s.n. (Teatru) Replică spusă aparte cuiva; cuvinte spuse (pe scenă) de un personaj ca pentru sine. [Pl. -uri. / < fr. aparté]. substantiv neutruaparteu
APARTÉU s. n. replică spusă aparte (pe scenă) unui actor ca pentru sine. (< fr. aparté) substantiv neutruaparteu
apartéu s. n., art. apartéul; pl. apartéuri substantiv neutruaparteu
APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine. – Din fr. aparté. substantiv neutruaparteu
APARTÉU, aparteuri, s. n. Ceea ce spune un actor (personaj din piesă) ca pentru sine, dar cu glas tare (ca să audă publicul). substantiv neutruaparteu
aparteu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aparteu | aparteul |
plural | aparteuri | aparteurile | |
genitiv-dativ | singular | aparteu | aparteului |
plural | aparteuri | aparteurilor |