apartenență definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeapartenență
- Vezi aici mai multe rimeapartenență
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuap
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuapa
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuță
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunță
APARTENÉNT, -Ă adj. care aparține de drept. (< fr. appartenent, it. appartenente) adjectivapartenent
APARTENÉNȚĂ s.f. Faptul de a aparține cuiva sau de ceva. [Cf. fr. appartenance, it. appartenenza]. substantiv femininapartenență
APARTENÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a aparține cuiva, de a ține de ceva. 2. (mat.) calitate a unui element care face parte dintr-o mulțime. (< fr. appartenance, it. appartenenza) substantiv femininapartenență
APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. – Fr. appartenance. substantiv femininapartenență
apartenénță s. f., g.-d. art. apartenénței; pl. apartenénțe substantiv femininapartenență
APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element constitutiv al unui ansamblu. – Din fr. appartenance. substantiv femininapartenență
APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau « de ») Faptul de a aparține, de a fi legat, de a depinde de cineva sau de ceva. Apartenență de clasă. Apartenența la un partid politic. substantiv femininapartenență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiapartenență
| apartenență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | apartenență | apartenența |
| plural | apartenențe | apartenențele | |
| genitiv-dativ | singular | apartenențe | apartenenței |
| plural | apartenențe | apartenențelor | |