apartament definitie

APARTAMÉNT s.n. Ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. [Cf. fr. appartement]. substantiv neutruapartament

APARTAMÉNT s. n. ansamblu de camere și dependințe care formează locuința cuiva. (< fr. appartement, it. appartamento) substantiv neutruapartament

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește, de obicei, ca locuință. – După fr. appartement. substantiv neutruapartament

*apartamént n., pl. e (fr. appartement, it. appartamento, care vine d. appartare, a despărți. V. de-partament). Grupă de camere: în această casă apartamentu stăpînilor e la dreapta, ĭar al servitorilor la stînga. substantiv neutruapartament

apartamént s. n., pl. apartaménte; abr. ap. substantiv neutruapartament

apartament n. 1. diviziunile principale ale unei case; 2. locuință compusă din mai multe încăperi. substantiv neutruapartament

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește ca locuință. – Din fr. appartement. substantiv neutruapartament

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, constituind o unitate și servind, de obicei, ca locuință. substantiv neutruapartament