reduceri si promotii 2018
Definitie aparență - ce inseamna aparență - Dex Online

aparență definitie

aparént adj. m., pl. aparénți; f. aparéntă, pl. aparénte adjectiv aparent

aparent a. 1. ce apare, ce bate la ochi: vizibil, evident; 2. care nu e real: mișcarea aparentă â soarelui. adjectiv aparent

APARÉNT adj. 1. Nereal, imaginar; fals. 2. Evident, vizibil. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămâne netencuită și este folosită la fațade. // adv. În aparență. [Cf. fr. apparent, lat. apparens]. adjectiv aparent

APARÉNT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens) adjectiv aparent

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Nereal, imaginar. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Rar) Care se vede; vădit, vizibil, evident. În Iași [în 1848]... agitațiunea era mai aparentă (GHICA). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă de calitate superioară, care nu este tencuită sau acoperită cu alt material la alcătuirea unei zidării. – Fr. apparent (lat. lit. apparens, -ntis). adjectiv aparent

*aparént, -ă adj. (lat. appárrens, -éntis; fr. apparent. V. trans-parent). Care apare, vizibil, care ĭese la iveală: persoană aparentă. Ireal, care pare fără să fie: mișcarea aparentă a soarelui. adjectiv aparent

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis. adjectiv aparent

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. (în opoziție cu real) Nereal, imaginar. V. înșelător, fals. Liniște aparentă. ◊ (Adverbial) În aparență. Aparent, ai dreptate. 2. (În opoziție cu ascuns, invizibil) Care apare, se vede, iese la iveală; evident, vizibil. Afecțiunile cardiace nu sînt întotdeauna aparente. ◊ În Iași... agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față. GHICA, S. 153. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămîne netencuită și se întrebuințează la zidăriile fațadelor. adjectiv aparent

APARÉNȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară ; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊ În aparență = judecând după exterior ; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia]. substantiv feminin aparență

APARÉNȚĂ s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. ♦ în ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia) substantiv feminin aparență

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. În aparență = judecând după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia). substantiv feminin aparență

aparénță s. f., g.-d. art. aparénței; pl. aparénțe substantiv feminin aparență

aparență f. ceea ce-i aparent: aparențele sunt înșelătoare; în aparență, judecând după exterior. substantiv feminin aparență

*aparénță f., pl. e (lat. apparentia, fr. apparence). Înfățișare, calitatea de a fi aparent (distins): om cu aparență, om fără aparență. Înfățișare falsă, părere, irealitate: toate acestea-s numaĭ aparențe. A salva aparențele, a acoperi față de lume ceĭa ce nu vreĭ să apară. În aparență, după cum se pare, după înfățișare: lucru ușor în aparență, dar greŭ în realitate. substantiv feminin aparență

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia. substantiv feminin aparență

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Manifestarea esenței obiectelor și a fenomenelor în caracterele accesibile în mod nemijlocit percepției senzoriale; partea exterioară, vizibilă, a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen; înfățișare, față. Aparențele înșală adeseori. ◊ Loc. adv. În aparență = judecînd după exterior. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. Deși era mîniat pe el, îi zîmbea, căutînd să salveze aparențele. substantiv feminin aparență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aparență

aparență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aparență aparența
plural aparențe aparențele
genitiv-dativ singular aparențe aparenței
plural aparențe aparențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z