após, -oásă adj. (d. apă saŭ lat. aquosus). Care conține apă. – Maĭ rar și maĭ urît apătos. adjectiv apos
APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține multă apă. – Lat. *aquatosus. adjectiv apătos
apătós, V. apos. adjectiv apătos
apătós, -oasă, adj. – Îmbibat cu apă; apos: „Sunt două feluri de îndesoriri: una seacă și una apătoasă” (Țiplea 1906: 513). În context, referitor la modul de manifestare a insolației: apătoasă „cu transpirație„. – Lat. *aquatosus (Pușcariu, DA, DEX). adjectiv apătos
apătós adj. m., pl. apătóși; f. apătoásă, pl. apătoáse adjectiv apătos
apătos a. plin de apă. [Formațiune analogică din apă (după secetos)]. adjectiv apătos
APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține multă apă, care este îmbibat cu apă; apos. – Lat. *aquatosus sau din apă (după sănătos, secetos etc.). adjectiv apătos
APĂTÓS, -OÁSĂ, apătoși, -oase, adj. Care conține apă multă, îmbibat cu prea multă apă. Cerneală apătoasă. ◊ Cele mai multe părți ale sale [ale Moldovei] erau apătoase și mlăștinoase. MARIAN, O. II 289. Podelele jucau... sub roatele butcii și aruncau în sus... stropi de noroi apătos. GHICA, S. 498. adjectiv apătos
apătos | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | apătos | apătosul | apătoasă | apătoasa |
plural | apătoși | apătoșii | apătoase | apătoasele | |
genitiv-dativ | singular | apătos | apătosului | apătoase | apătoasei |
plural | apătoși | apătoșilor | apătoase | apătoaselor |