apăsat definitie

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre umblet, pași etc.; adesea adverbial) Energic; greoi. ♦ (Despre vorbă) Răspicat, puternic; poruncitor. – V. apăsa. adjectivapăsat

apăsát, -ă adj. Fig. Îngreuĭat: apăsat de nevoĭ. Grav: ton, mers apăsat. adjectivapăsat

apăsat a. 1. asuprit, îngreunat: apăsat de griji și de nevoi; 2. fig. grav: mers apăsat, vorbă apăsată. adjectivapăsat

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre mers, pași etc.; adesea adverbial) Energic (și sacadat). ♦ Fig. (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. ◊ (Adverbial) Vorbește apăsat.V. apăsa. adjectivapăsat

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. 1. (Despre pumn) Greu. Ursan, pletos ca zimbrul... Cu brațul de bărbat, cu pumnul apăsat. ALECSANDRI, P. A. 164. 2. (Despre umblet, pași etc.) Energic; greoi. Venea și de pe șosea... greu, apăsat, tropot de pași. DUMITRIU, B. F. 136. ◊ (Adverbial) Plecară toți apăsat și cu zel. TOMA, C. V 329. ◊ Încordat, începu să se plimbe călcînd apăsat cu tocurile în puntea de lemn. BART, E. 212. Păși hotărît și apăsat... la poarta cea mare. RETFGANUL, P. V 71. 3. (Despre vorbă) Tare, răspicat; p. e x t. înciudat, poruncitor. Privi țintă inainte-i văzîndu-l pe Gheorghieș, între ciobanii de la câmp și între oi, și spunindu-i lui vorbe apăsate. SADOVEANU, B. 43. Ba o să se poată... adaose.. cu vorbă apăsată. ISPIRESCU, L. 315. ◊ (Adverbial) Tîrziu, colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu? SAHIA, N. 80. Vreau să mergem, răspunse apăsat Moroi. DELAVRANCEA, S. 110. ◊ Puternic. Mă arde-n spate! zise fata cu-n gemăt apăsat. EMINESCU, N. 23. 4. Trist, necăjit, chinuit. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină, din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate. EMINESCU, N. 83. ♦ (Rar) Apăsător, greu, încărcat. Ardeau lămpi somnoroase, râspîndind dungi de galbănă lumină prin aerul apăsat. EMINESCU, N. 35. adjectivapăsat

apắs, a v. tr. (lat. ad-pensare, d. pensare, a cîntări, de unde vine a-țĭ păsa.Apăs, apeșĭ, apasă; să apăs, să apeșĭ, să apese. În Mold. sud: apes, apeșĭ, apeasă; să apés, să apeșĭ, să apese; apesat; apesare). Împing, fac presiune: a apăsa un buton ca să sune soneria. Fig. Asupresc, guvernez cu asprime. V. intr. A apăsa pe un buton. verb tranzitivapăs

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a împinge (cu putere), a exercita o forță de presiune asupra unui corp. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. ♦ A chinui, a înnăbuși, a copleși. O greutate îmi apăsa inima (NEGRUZZI). – Lat. *appensare. verb tranzitivapăsa

apăsá (a ~) vb., ind. prez. 3 apásă; conj. prez. 3 să apése verb tranzitivapăsa

apăsà v. 1. a atârna greu asupra cuiva, â îngreuna; 2. fig. a asupri. [Lat. vulg. APPENSARE]. verb tranzitivapăsà

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a presa (cu putere). I se părea că tavanul o apasă, pereții casei o striveau. BART, E. 250. (A b s o l.) Soacra mă mînă să țăs, Eu mă duc la sul ș-apăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ Fig. Singurătatea îl apăsa dureros, dar durerea lui era dulce ca mierea acestei lumini de primăvară. C. PETRESCU, R. DR. 27. ◊ (Cu arătarea instrumentului acțiunii) Apăsă cu mina capul bolnavului. ȘEZ. I 59. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Își lipi mîinile de tîmple, le apăsă și clătină capul. DUMITRIU, B. P. 81. Gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul. EMINESCU, O. I 42. ◊ Intranz. Apăs pe butonul soneriei. ◊ Elena ședea cu vîrful degetelor apăsate pe ochi. DUMITRUL B. F. 47. O mînă era strîns apăsată pe inimă. EMINESCU, N. 77. (Neobișnuit) Iată că sosește un om... cu pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. (F i g.) La ora cinci dimineața, când întunericul de iarnă mai apasă peste munți, greoi și compact, peisajul fantastic al Roșiei Montane începe să se anime. BOGZA, T. 49. În dricul verii apăsa arșiță nemilostivă subt cer alburiu. SADOVEANU, M. C. 20. ♦ (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. Zaua nu mă-n deasă. Șaua nu m-apasă. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. Intranz. F i g. (Cu privire la cuvinte, fraze etc.) A rosti răspicat și tare, a sublinia prin pronunțare. Directorul terminase, apăsînd pe ultimul cuvînt. ◊ (Eliptic) Du-te, apăsă el, pleacă acum și nu mai aștepta. PREDA, Î. 165. 3. T r a n z. F i g. A oprima, a asupri, a împila. Acele milioane ce in grămezi luxoase sînt strinse la bogatul pe cel sărac apasă Și-s suple din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Streini prinți... ne-apăsară. ALEXANDRESCU, P. 139. 4. T r a n z. F i g. A chinui, a înăbuși, a copleși. Se străduia mereu să dezvăluie pînă la capăt tot ce-i apăsa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953, 185. O arșiță mă apăsa. SADOVEANU, N. F. 73. Frig în casă, Gol pe masă. Grijite-apasă. TOMA, C. v. 465. O greutate îmi apăsa inima. NEGRUZZI, S. I 54. verb tranzitivapăsa

apăsá (apắs, apăsát), vb.1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleși, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Pușcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Crețu 306 pleca în mod greșit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleșește); apăsătură, s. f. (presiune; oprimare). verb tranzitivapăsa

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra anui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare. verb tranzitivapăsa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiapăsat

apăsat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apăsat apăsatul apăsa apăsata
plural apăsați apăsații apăsate apăsatele
genitiv-dativ singular apăsat apăsatului apăsate apăsatei
plural apăsați apăsaților apăsate apăsatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z