apăsător, apăsători s. m. procuror adjectiv apăsător
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor. adjectiv apăsător
apăsătór, -oáre adj. Asupritor. adjectiv apăsător
apăsătór adj. m., pl. apăsătóri; f. sg. și pl. apăsătoáre adjectiv apăsător
apăsător a. și m. care apasă. adjectiv apăsător
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care asuprește, oprimă; care copleșește, chinuiește. 2. S. n. (Tehn.) Călcător (III 1). – Apăsa + suf. -ător. adjectiv apăsător
APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Copleșitor; greu de suportat, chinuitor. În fața frumosului... singurătatea devine apăsătoare. M. I. CARAGIALE, C. 36. ◊ Aspru, sever. începe a plânge in inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. 2. Care oprimă, împilează; asupritor. Revoluția din februarie 1917 a pus capăt tiraniei apăsătoare a țarilor. adjectiv apăsător
| apăsător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | apăsător | apăsătorul | apăsătoare | apăsătoarea |
| plural | apăsători | apăsătorii | apăsătoare | apăsătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | apăsător | apăsătorului | apăsătoare | apăsătoarei |
| plural | apăsători | apăsătorilor | apăsătoare | apăsătoarelor | |