reduceri si promotii 2018
Definitie apărătoare - ce inseamna apărătoare - Dex Online

apărătoare definitie

apărător m. și a. care apără. adjectiv apărător

APĂRĂTÓR1, -OÁRE, apărători, -oare, adj. Care aoără, protejează, sprijină. Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200. adjectiv apărător

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care apără, protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. 3. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie. – Din apăra + suf. -(ă)tor. adjectiv apărător

apărător, -oáre adj. Care apără. S. m. Avocat de o treaptă maĭ joasă și care pledează numaĭ pe la judecătoriĭ. S. f., pl. orĭ. Lucru care apără, care ferește de loviturĭ, de lumină ș. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de frînghie între vasele plutitoare ș. a.). Pomătuf [!] mare de coadă de cal (de pene de hîrtie) de alungat muștele orĭ de șters colbu. (Acesta se numește și bătătoare). adjectiv apărător

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Fundaș. 3. S. n. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător. adjectiv apărător

apărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. apărătoáre adjectiv apărător

APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., s. m., s.f, s. n. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Fundaș. 3. S. n., s. f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător. adjectiv apărător

APĂRĂTÓR2, -OÁRE, apărători, -oare, s. m. și f. Cel care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. V. ocrotitor, protector. Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47. 4 Persoană (de obicei avocat) care apără în fața unei instanțe judecătorești pe un împricinat. Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313. N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145. adjectiv apărător

apărătoare, apărători s. f. șapcă; fes; căciulă substantiv feminin apărătoare

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. – Din apăra + suf. -(ă)toare. substantiv feminin apărătoare

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. 3. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător. substantiv feminin apărătoare

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri substantiv feminin apărătoare

apărătoare f. 1. orice lucru cu care cineva își face vânt spre a se răcori; 2. unealtă din coadă de cal de alungat muște; 3. prăjină, numită ceatlău sau coardă; 4. streașină de casă. substantiv feminin apărătoare

APĂRĂTOÁRE, apărători, s. f. 1. Nume dat la diferite obiecte care au un rol protector. Apărătoarea roților trăsurii. Apărătoare de muște. Apărătoare de creion. ◊ În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilații și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. 2. (Învechit) Evantai. Era un om mărunțel, barba potrivită in apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5. substantiv feminin apărătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului apărătoare

apărătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apărătoare apărătoarea
plural apărători apărătorile
genitiv-dativ singular apărători apărătorii
plural apărători apărătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z