AÓRTĂ s.f. 1. Arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. Vas pulsator cu funcție de inimă, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / < fr. aorte, cf. gr. aorte – vână]. substantiv femininaortă
AÓRTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. (< fr., gr. aorte) substantiv femininaortă
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Fr. aorte (< gr.). substantiv femininaortă
*aórtă f., pl. e (vgr. aorté). Anat. Artera care ĭese din ventriculu stîng al inimiĭ și care e trunchiu comun al tuturor arterelor. substantiv femininaortă
aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte substantiv femininaortă
aortă f. artera principală care distribuie sângele roșu în toate părțile corpului. substantiv femininaortă
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte. substantiv femininaortă
AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care pornește din ventriculul stîng al inimii și din care se ramifică toate vasele arteriale. ◊ (Adjectival) Artera aortă. substantiv femininaortă
aortă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aortă | aorta |
plural | aorte | aortele | |
genitiv-dativ | singular | aorte | aortei |
plural | aorte | aortelor |