aorist definitie

credit rapid online ifn

AORÍST s. n. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat) substantiv neutruaorist

AORÍST s.n. Formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.) care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fără, oristosmărginit, determinat]. substantiv neutruaorist

credit rapid online ifn

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire dată unei forme temporale din limba sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute. – Fr. aoriste (lat. lit. aoristus). substantiv neutruaorist

*aoríst n., pl. e (vgr. aóristos, nehotărît, d. orízo, limitez. V. afurisesc, ursesc). Gram. Perfectu indefinit orĭ simplu (la vechiĭ Grecĭ). substantiv neutruaorist

aoríst s. n., pl. aoríste substantiv neutruaorist

aorist n. timpul trecutului indefinit (în conjugarea greacă). substantiv neutruaorist

AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. substantiv neutruaorist

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire a unei forme temporale din limbile sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute. substantiv neutruaorist

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiaorist

aorist  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aorist aoristul
plural aoristuri aoristurile
genitiv-dativ singular aorist aoristului
plural aoristuri aoristurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z