aorist definitie

AORÍST s. n. formă verbală a unei limbi care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. (< fr. aoriste, gr. aoristos, nedeterminat) substantiv neutru aorist

AORÍST s.n. Formă temporală a unor limbi (ca sanscrita, greaca veche, slava bisericească etc.) care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute, fără nici o referire la prezent. [Pron. a-o-, pl. -te, -turi. / < fr. aoriste, lat. aoristus < a – fără, oristosmărginit, determinat]. substantiv neutru aorist

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire dată unei forme temporale din limba sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute. – Fr. aoriste (lat. lit. aoristus). substantiv neutru aorist

*aoríst n., pl. e (vgr. aóristos, nehotărît, d. orízo, limitez. V. afurisesc, ursesc). Gram. Perfectu indefinit orĭ simplu (la vechiĭ Grecĭ). substantiv neutru aorist

aoríst s. n., pl. aoríste substantiv neutru aorist

aorist n. timpul trecutului indefinit (în conjugarea greacă). substantiv neutru aorist

AORÍST, aoriste, s. n. Timp verbal, în unele limbi vechi, care exprimă o acțiune trecută nedeterminată. – Din fr. aoriste, lat. aoristus. substantiv neutru aorist

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire a unei forme temporale din limbile sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute. substantiv neutru aorist

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aorist

aorist   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aorist aoristul
plural aoristuri aoristurile
genitiv-dativ singular aorist aoristului
plural aoriste aoristurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z